Diana Elena Neață

Pe Diana Elena Neață am găsit-o prin Google Search Console. Sună ciudat, știu, dar chiar așa a fost 😀

Anul trecut pe 1 noiembrie mi-am conectat site-ul la Google Search Console pentru a vedea câteva statistici, iar una dintre ele este și câte link-uri din propriul site sunt menționate pe alte site-uri.

Așa am ajuns pe Illusion’s Street, la o postare cu recomandări ale Dianei, în care spunea că se bucură că m-a descoperit și că i-a plăcut interviul cu Susana Pletea de la Burda România pentru că și ea o urmărea cu drag, încă de mic copil.

A început să-mi sclipească sufletul de bucurie că o persoană pe care nu o cunoșteam a ajuns să îmi citească blogul și îl apreciază! Yay me! 😀

Am simțit nevoia să descopăr omul din spatele acelui articol și așa am ajuns să o cunosc pe Diana, de care mă lega nu doar dragul de reviste de pe vremuri ci și participarea la SuperBlog – cel mai fain și longeviv concurs de blogging de la noi ❤

În cele câteva luni de când ne cunoaștem, ne-am mai descoperit și alte lucruri în comun și Diana a devenit unul dintre oamenii mei preferați când vine vorba de scris și povești, pentru că mereu are ceva interesant de spus sau scris.

Bună, sunt Alexandra și sunt dependentă de scris și povești. Tu cine ești și ce părere ai despre asta?

Bună, sunt Diana și am o părere excelentă despre asta. De ce? Pentru că am aceleași adicții și, la fel ca tine, nu încerc să mă împotrivesc nici măcar o fracțiune de secundă. Nu aș putea.

Dependența de scris și povești îmi e întipărită în secvențele de ADN.

Scrii pe blog(-uri) de mai bine de 10 ani, știu că ai început să scrii încă de mică. Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris și cum o menții vie?

Mai întâi am fost fascinată de cuvintele scrise și de storytelling (deși nu-i ziceam așa pe vremea când am început). Aveam vreo doi ani și escaladam biblioteca alor mei, luam o carte, o deschideam la întâmplare și mă prefăceam că citesc cu voce tare. Evident, ce-mi ieșea pe gură nu avea nicio legătură cu textul din carte (de regulă alegeam o carte de poezii patriotice a lui Bolintineanu 😀 , nu aș ști să îți spun de ce). Erau, evident, mici povestioare despre prinți, prințese, eroi…

Scrisul a venit, cred eu, ca o continuare firească a acestei pasiuni pentru creație și povestit. În clasa a doua scriam deja poezii și făceam niște compuneri destul de complexe pentru un copil de vârsta aceea. Apoi am tot continuat să scriu, aveam caiete, agende, pline de „creații”, iar la un moment-dat mi s-a părut că ar fi timpul să le împărtășesc și cu lumea.

Cum au apărut Illusions Street și De-ale Dianei? De ce două blog-uri? La care dintre ele crezi că ai putea renunța, la un moment dat?

Oh, e o poveste lungă. Cum îți spuneam mai sus, am simțit nevoia după un timp nevoia de a împărtăși scrisul meu cu lumea (cumva mânată și de faptul că primeam aprecieri pozitive și de la colegi, și de la profesori). Eram în liceu pe atunci și, ca multe adolescente din acea vreme, citeam cu sfințenie Bravo! Girl. Așa am aflat despre bloguri, pe la noi nu prea se vorbea de ele atunci așa că mi-am zis că cel mai bine ar fi să scriu în engleză, să mă citească tot mai multă lume.

Am început pe Multiply, o platformă care acum nu mai există.

Evident, conținutul era și un pic… depresiv, știi tu, marile drame adolescentine. Însă plăcea, oamenii citeau.

Mai scriam și despre România și-mi plăcea să văd că străinii erau interesați de țara noastră și că unii chiar se lepădau de unele prejudecăți și stereotipuri citind. Din păcate, platforma aceea nu mai e. Când am aflat că se închide, am zis să-mi încerc norocul pe Blogger, Blogspot – cum îi se spunea pe atunci. Dar, nu prea m-a prins și am renunțat.

După câteva luni, totuși, pentru că mă tot rodea dorința de a scrie, mi-am deschis un alt blog pe WordPress. L-am numit Strada unde soarele mai răsare din când în când. Știu, lung nume! Din acest motiv, după ce am mai învățat câteva despre SEO, l-am schimbat în Illusion’s Street.

Illusion a fost, până anul trecut, nickname-ul meu. Îl foloseam pentru că scriam (și încă scriu) multă ficțiune acolo: nuvele sau povestiri extrem de scurte, poezie. Voiam cumva să țin totul secret, asta până anul trecut, când am simțit nevoia de a fi mai asumată în tot ceea ce fac.

De-ale Dianei a apărut anul trecut deoarece am realizat că Illusion’s Street devenise cam aglomerat. Așa că am decis ca acolo să fie locul unde-mi public scrierile creative și să fac un blog nou pentru partea de non-ficțiune (dacă pot spune așa).

Trecând la a doua partea a întrebării, mărturisesc că nu știu ce să îți răspund. Serios! Sunt atât de diferite și se completează atât de bine încât mi-ar fi greu. Totuși, voi fi sinceră, sper ca într-o zi să scriu mai puțin online și mai mult… în print, așa cum au făcut și alte bloggerițe apropiate sufletului meu: Cristina Lincu, Em Sava și Simona Poclid. (Atenție, am spus mai puțin, nu că renunț de tot, da?).

SuperBlog e nu doar un concurs, e și o comunitate, care ne-a adus și pe noi două aproape în lumea virtuală. Ce înseamnă pentru tine SuperBlog?

SuperBlog este, într-adevăr, mai mult decât un concurs. Pentru mine a fost și este în continuare si un soi de curs – nu doar de blogging, ci și de dezvoltare personală. Scriind pentru SuperBlog am realizat că trebuie să nu mă mai retrag în carapacea mea, că doar nu sunt o broască țestoasă! Tot de aici am învățat și cum să fiu organizată, am început să împrumut puțin din diplomației Claudiei  și multe altele.

Evident, cum ai spus și tu, SuperBlog e și o comunitate tare faină  plină de oameni creativi din toate colțurile țării și cu activități din cele mai diverse. De la fiecare am învățat câte ceva.

De la tine, de exemplu, am învățat să cred în puterea cuvintelor mele.

Mă fascinează constanța ta în ceea ce privește postările pe blog, ambele bloguri de fapt, în condițiile în care ai și un job full time. Cum reușești să scrii atât de constant și relevant în același timp?

Relevant? Mulțumesc! Sincer, uneori mi se pare că bat câmpii.  Secretul meu e, de fapt, obsesia pe care o am pentru planificare. Scriu în fiecare weekend și programez. Uneori am articole programate și cu două săptămâni în avans. Asta, evident, pe De-ale Dianei. Pe Illusion’s Street scriu doar când mă lovește vreo mega-inspirație creatoare.

Care e procesul prin care scrii un articol de blog, de la alegerea ideii, până la publicare și distribuire și cam cât durează?

Mie îmi tot vin idei, nu știu dacă e un dar sau un blestem, așa că mi le notez pe toate în OneNote. La aceasta, se adaugă, evident, și unele idei pe care le găsesc pe Pinterest sau pe diverse site-uri pentru scriitori / bloggeri. Astfel, pot spune că lista mea e imensă.

În fiecare weekend mă uit pe listă și îmi aleg 2-3 subiecte despre care să mă documentez pentru a scrie în celălalt weekend. (Ideile pe care nu le aleg rămân acolo, la „macerat”, cine știe când o să îmi stârnească interesul!). Documentarea, în funcție de subiect, poate dura și 2 zile. Scrisul îmi ia câteva ore, apoi vine partea de ilustrare care și ea poate dura câteva ore (sunt pretențioasă la poze). Apoi programez, cum îți spuneam, timpul dintre scriere și publicare îmi e greu de estimat. În clipa în care articolul apare, mă ocup să îl distribui în câteva grupuri și, dacă mi se pare că merită, dau și un Boost.

Evident, tot acest procedeu este valabil pentru De-ale Dianei.

Cum scriu pentru Illusion’s Street e mai greu de explicat. Scrisul pe acest blog e mai mult… magie.

Nici eu nu știu cum îmi iese de multe ori.

În ultima vreme scrii mult despre scris, mai exact despre storytelling și cum putem scrie povești. Simt că e un „why” mai puternic în spatele cursurilor pe care le urmezi și ale articolelor pe tema asta. Care e visul care se va îndeplini pornind de aici și cam pe când?

Cum îți spuneam mai sus, am o obsesie pentru planificare. În afară de ea, mai am una, la fel de nocivă: perfecționismul. Pe la 22 de ani am început să scriu un roman, Astrid. O vreme am crezut că l-am pierdut pentru că am avut niște probleme cu laptopul de atunci. Pe la 25, am regăsit însă fișierul. L-am citit și mi s-a părut o aberație. Nu l-am mai continuat, deși pe blog postasem câteva fragmente „de test” și fuseseră bine primite.              

Am continuat să scriu, totuși, nuvele pe Illusion’s Street, iar pentru unele dintre ele (Martha, Back to Black, Noi și seria de short stories interconectate Fetele de la Bar) am tot primit retururi pozitive. Acestea mi-au re-alimentat dorința de a scrie un roman. Începusem să lucrez la ceva, dar parcă nu se lega cum voiam eu. Citeam totul cu un ochi mult prea critic și parcă tăiam aiurea din text. Așa că mi-am propus să iau o pauză de la asta, căci  e o chestie destul de dăunătoare.

În schimb, mi-am propus să învăț despre storytelling. Mai citisem înainte cărți, dar erau cumva cu aplicație și pe partea de content marketing. Acum e vorba doar de storytelling pur.

Am urmat masterclass-urile susținute de Neil Gaiman, Margaret Atwood și Dan Brown și pot spune că deja am început să-mi văd cu alți ochi procesul de scriere. Am citit și un munte de carte, The Making of A Story și mai am în plan încă o carte și un curs.

Am scris despre fiecare dintre ele pe De-ale Dianei pentru că aceasta este plus valoarea pe care mi-am propus să le-o aduc cititorilor mei: să împărtășesc cu ei toate lucrurile utile pe care le descopăr. Știu sigur că și lor le va fi de folos într-un fel sau altul pentru că atât cursurile, cât și cartea menționată vorbesc nu doar despre scris, ci și despre mindset.

Simt că acum sunt un pic mai pregătită să le dau  frâu liber cuvintelor, să scriu romanul și evident, să-l corectez fără a privi totul cu un ochi mai critic decât cel al soacrei din povestea lui Creangă. Apoi îl voi trimite editorilor. Cât va dura până când cartea va exista și fizic? Depinde… publicarea e un drum dificil atunci când calea nu e bătătorită. Sau, cel puțin, aceasta este percepția mea despre piața editorială de la noi.

Dar, trebuie să fim optimiști, nu? Acesta e și mesajul meu pentru tine și toți cititorii tăi, dragă Alexandra 😊

Cu optimism te îndemn și eu să o citești pe Diana pentru că e un om de la care cu siguranță poți învăța multe lucruri faine și care aduce multă inspirație!

(Visited 85 times, 1 visits today)