Etichete lipicioase

Când ai citit ultima oară eticheta unui produs pe care l-ai cumpărat? Și nu, nu ca să vezi instrucțiunile pentru gătit ale semipreparatului, ci așa, de curiozitate.

Citeam la un moment dat un sfat în sensul ăsta care spunea că dacă nu ești capabil să citești cu voce tare, cursiv, toate ingredientele de pe eticheta unui anumit produs, e mai bine să îl lași pe raft. Motivul e simplu: dacă ți-e greu să citești ingredientele înseamnă că nu îți sunt cunoscute și șansele sunt foarte mari ca produsul să nu fie tocmai natural.

Mai există un tip de etichete pe care alegem să le citim, din păcate, mai des decât pe cele alimentare. De ce ne e mai ușor să le citim? Pentru că noi le punem!

Da, e vorba de etichetele pe care le punem, gratuit și voluntar, oamenilor din jur.

De câte ori nu ai etichetat o persoană ca fiind urâtă, sau arogantă, sau enervantă? Și atunci când ai făcut-o, pe ce bază s-a întâmplat?

De cele mai multe ori etichetele astea apar pe baza unor emoții de moment, emoții ale noastre, nu ale celor pe care îi etichetăm. E vorba de felul în care îi lăsăm pe acei oameni să ne facă să ne simțim, ca apoi să le putem pune o etichetă. Dacă îi considerăm enervanți, sunt șanse mari să îi fi lăsat să ne afecteze într-o anumită situație, dacă îi considerăm aroganți, cu siguranță ne-au făcut să ne simțim mici.

Tot de multe ori aceste etichete apar dintr-o frustrare a noastră, pentru că avem tendința de a vedea în ceilalți ca fiind rău exact ceea ce ne deranjează uneori și la noi înșine. Pentru că sinceritatea față de noi e destul de dificilă, e mai simplu să evidențiem un defect al altei persoane decât să recunoaștem că și noi putem fi enervanți sau aroganți, nu-i așa?

Etichetele astea devin o mare problemă în momentul în care le lipim cu super glue pe fruntea celorlalți, le arătăm cu degetul, să știe toată lumea cât de bine am evaluat noi situația și persoana în cauză și le lăsăm acolo.

Trecând peste faptul că mai sunt doar câteva săptămâni până la Crăciun și vor veni îndemnurile de a fi mai buni, cred cu tărie că putem fi buni în fiecare zi, oferindu-le celor din jur o șansă, sau două, sau o sută, pentru că la urma urmei, ne oferim nouă înșine șansele astea, șanse de a descoperi oameni frumoși, în spatele unor măști afișate din diverse motive, șanse de a recunoaște că am etichetat greșit și de a dezlipi eticheta de pe fruntea omului care are o poveste a lui, pe care cel mai probabil noi nu o știm.

Tu ce etichete ai pus ultima oară? Le-ai lipit bine?

Dar tu ce etichete ai?