mamamag.ro

Că nu sunt prietenă cu gătitul am tot zis, încă nu sunt nici mamă, ceea ce înseamnă că șansele mele să o descopăr pe Alina de la Mamamag.ro erau destul de mici. Totuși, Universul s-a gândit să ne aducă împreună altfel 😀 Ghiduș el așa!

Acum o lună, o prietenă comună ne aducea la un loc într-un grup de messenger. 4 femei care scriu, fiecare pe un alt domeniu, care aveau nevoie de susținere în a-și seta obiective și a le și îndeplini în timp util.

Ne auzim săptămânal, câte o oră care de obicei se face minim două, ne spunem of-urile pe rând, ne dăm cu părerea asupra of-urilor celorlalte, ne setăm obiective, acțiuni, ne dăm sfaturi și ne sărbătorim realizările.

Alina cred că e cea mai vocală dintre noi, în cel mai bun sens posibil (da da, vrei să știi cine sunt celelalte două – va urma). M-a fascinat de la prima discuție cu determinarea ei și sfaturile foarte practice, experiența vastă pe care ne-o pune mereu la dispoziție, plus felul în care și-a construit comunitatea într-un timp destul de scurt, cum poate fi și artistă și pragmatică simultan. E o bucurie s-o descoperi!

Hai gata cu povestea mea, te las s-o descoperi și tu! O să-ți placă!

Bună, sunt Alexandra și sunt un antitalent în bucătărie! Tu cine ești și ce părere ai despre asta?

Bună! Sunt Alina și, la fel ca tine, și eu am crezut, o vreme, că sunt antitalent în bucătărie. Și asta fiindcă am crescut alături de o mamă și niște bunici tare pricepute într-ale gătitului și mă simțeam adesea intimidată de asta.

Alina Cîță Țibrea
Credit foto: Magdalena Aldea Photography

În copilărie și adolescență mama mă implica foarte des în tot ce însemna preparerea mâncării, dar făceam doar porțiuni dintr-o rețetă, nimic cap-coadă, așa încât nu prea aveam satisfacții majore în aria aia.

Partea bună este că am făcut fotografii mentale și am reținut niște lucruri care mi-au folosit mai încolo, când, fiind departe de casa părintească, am fost oarecum nevoită să mă apuc de gătit. Partea și mai bună este că mi-au ieșit unele rețete din prima și am prins curaj suficient cât să continui să fac asta și dacă s-a întâmplat să nu-mi iasă.

Părerea mea este că oricine poate învăța să gătească, dacă este suficient de informat, răbdător, motivat și dornic să o facă. Eu am început, acum aproape 20 de ani fiindcă mi-am dat seama că este extrem de important cu ce ne hrănim și pentru că îmi plăcea să ne strângem în jurul mesei și să-i bucur pe cei dragi cu ce făceam.

Pentru mine mâncarea nu e doar hrană, e o experiență care angajează toate simțurile.

Blogul tău, Mamamag.ro, a împlinit anul ăsta 4 anișori, iar comunitatea strânsă în jurul lui e impresionantă. Cum ai început și de ce?
mamamag.ro - tartă cu sparanghel

Daaa, chiar, anul ăsta am și uitat să-l aniversez. A fost fix în perioada pandemiei, poate de aia…

Comunitatea nu este foarte mare, dar e tare faină! Sunt oameni foarte drăguți acolo, care apreciază munca din spatele fiecărei rețete și lasă doar feedbackuri constructive.

Blogul a luat naștere în perioada în care Alex, băiețelul meu, a început autodiversificarea. Găteam zilnic, iar el mânca cu o poftă de nedescris așa că am zis că n-ar fi rău să împărtășesc cu lumea largă ce făceam în bucătărie, doar- doar o fi de folos și altora.

Găsim pe Mamamag rețete pentru toată familia, chiar meniuri întregi și multă multă inspirație, inclusiv din pozele de revistă pe care le faci. Știu că mai ai încă două pasiuni frumoase pe care le îmbini cu succes cu gătitul și viața de familie. Spune-mi despre ele.

Prima mea pasiune a fost arhitectura, de aceea am și ales-o ca profesie. Deși nu-i tot timpul ușor, îmi place foarte mult domeniul și lucrez în continuare ca și arhitect și designer de interior. Fac atât proiecte de case, hoteluri, pensiuni, clinici, hale de producție, ansambluri rezidențiale și birouri, cât și design de baruri, cafenele, restaurante, ceainării, apartamente, case, camere de copii. Dorința mea este ca și la noi în țară să fie apreciată această muncă la adevărata sa valoare.

Observ că oamenii încep încet, încet să fie mai deschiși, să nu mai țină morțiș să-și conceapă singuri casele, să apeleze la profesioniști cu încredere, să-și dea seama la ce folosește un arhitect, ce responsabilități are, de ce costă cât costă și asta mă bucură enorm. Încep să înțeleagă că nu au cum să egaleze anii de studiu și experiența acumulată de un arhitect. În plus, prin natura meseriei acesta reușește să rămână la curent cu toate trendurile, materialele și soluțiile tehnice.

Un alt domeniu care mă pasionează în ultima vreme este aromaterapia, adică uleiurile esențiale. Le-am descoperit absolut accidental și, deși am fost extrem de sceptică la început, pe măsură ce le-am folosit și le-am studiat mai intens, m-am convins de efectul lor benefic asupra organismului și asupra stării metale sau emoționale.

La ora asta sunt integrate complet în viața noastră de zi cu zi. Le folosesc pentru relaxare, împrospătare aer și așternuturi, în produsele cosmetice, în cele de curățare a locuinței, pentru susținerea digestiei, imunității, unei respirații ușoare, dar mai ales la gătit.

Te-ai gândit vreodată să renunți la una dintre cele trei pasiuni ale tale? De ce și cum ai ales să o păstrezi?

Da, uneori simt că am prea multe pe farfurie și primul gând este să renunț la una dintre pasiuni, dar nu pot. Fiecare în parte îmi aduce bucurie și satisfacții de tot felul.

Când lucrez la un proiect de arhitectură întru într-o stare de flow inegalabilă. Îmi place așa de mult să găsesc soluții tehnice și estetice, să mă afund în lucru, încât uit de mine.  Simt că asta m-am născut să fac.

Când mă ocup de blog mă umplu de entuziasm când mă gândesc ce rețetă să public, cum să o fac, să o fotografiez, dacă va fi apreciată și utilă. Fac o mie de poze, scriu și rescriu textele așa încât să fie cât mai clare.

Mamamag.ro - mini torturi cu fructe iaurt și vanilie

Când lucrez cu uleiurile mă simt recunoscătoare că am acces la astfel de minuni ale naturii, obținute la cele mai înalte standarde de calitate, mă simt răsfățată de mirosul și efectele lor și-mi doresc să împărtășesc asta cu cât mai multă lume.

Care simți că e cea mai mare satisfacție pe care ți-a adus-o activitatea de pe blog?

Cel mai tare mă bucură mesajele de la mamele care îmi spun fie că, până să facă rețetele mele, micuții lor nu voiau să mănânce nimic, fie că, până să  urmeze pas cu pas explicațiile mele, nu le ieșea nimic în bucătărie, sau că, de când au dat de blogul meu, le-a venit cheful de bucătărit, și asta fiindcă totul arată minunat și e foarte bine explicat.

Simt așa, că am salvat un pic ziua, cum ar veni.

Cât de mult timp și energie pui în spatele unui articol? Cum ai învățat să scrii atât de bine?

Să scriu atât de bine? Serios? Uau, e cel mai tare compliment primit în ultima vreme și are o greutate cu atât mai mare cu cât vine de la tine.

Durează multișor, să știi, deși nu pare, sunt sigură. E destul de lung procesul și arată cam așa:

mamamag.ro - mini omlete la cuptor
  1. mă hotărăsc ce rețetă fac – de cele mai multe ori e o invenție, sau o improvizație de-a mea, sau o adaptare a altei rețete;
  2. achiziționez ingredientele;
  3. prepar rețeta, oprindu-mă la fiecare pas important să fac poze, multe poze;
  4. când e gata fac o sesiune foto și mai lungă – fotografiez totul din mai multe unghiuri, cu diverse fundaluri sau accesorii, până sunt mulțumită;
  5. descarc pozele, le selectez, le prelucrez, le încarc pe blog (aici mă ajută și soțul meu) – din 100 de poze rămân cam 10-20;
  6. scriu textul, îl pun pe blog și îl editez astfel încât să se intercaleze cu pozele ;
  7. public articolul pe blog, pe Facebook și Instagram.

Toată treaba poate dura între 1 și 3 zile de muncă. Depinde de complexitatea rețetei.

Unde vezi Mamamag peste câțiva ani și cum îți propui să ajungi acolo?

Am planuri mari cu el și cumva n-as vrea sa le dezvălui încă. Cert este că voi continua să lucrez la el și să-l transform în funcție de cursul pe care îl va lua viața noastră. Ce pot să spun este că, încă de când l-am început mi l-am imaginat ca fiind mai mult decât un blog culinar.

 Îl văd ca pe o oază pentru mame, un loc unde să găsească resurse de tot felul, de la stil de viață sănătos, la sfaturi de design, să se încarce, să-și bucure toate simțurile. De aceea țin atât de mult la imaginea lui curată, neîncărcată cu reclame și informații inutile și la calitatea fotografiilor și conținutului pe care îl public.

Și ca să încheiem cu o poveste: care dintre poveștile tale crezi că este cea care te-a definit cel mai bine pe tine, Alina – versiunea 2020?

Toate mă definesc câte puțin și se vede așa clar evoluția mea de la primele articole până la cele mai recente. E drept că, la începutul blogului, îmi era teamă să-mi asum ce scriam, de asta nici nu era foarte clar cine era autorul articolelor. Ușor, ușor am început să scriu mici povești la începutul fiecărei rețete. Vorbeam de obicei de sursa de inspirație pentru rețeta respectivă, de amintiri pe care le evoca, de istoria ei, de întâmplări hazlii, de beneficiile pe care le-am observat consumând anumite ingrediente.

Pe lângă rețete am publicat și articole despre alte subiecte dragi mie, legate de ecologie, alăptare, amenajarea casei, activități pentru copii, puritatea aerului, producători locali.

Ulterior, am simțit nevoia sa mă conectez și mai tare cu cititorii.

Așa au apărut câteva povești mai personale, care nu sunt din categoria “rețete culinare”, din care reiese puțin mai clar cum sunt eu. Una ar fi Ultima piesă dintr-un puzzle și 36 de lucruri pentru care sunt recunoscătoare azi.

Recunosc că pe mine m-au atins cele două articole și am simțit că m-au adus mai aproape de femeia minunată din spatele rețetelor Mamamag 🙂 Mai recunosc și că am început să caut rețete pe site-ul Alinei de când o cunosc.

Pe Alina o găsești pe Instagram atât cu poze delicioase cât și cu super decoruri 🙂

Tu de unde îți iei inspirația pentru bucătărie?

(Visited 79 times, 1 visits today)