7:30. Mă trezesc și mă forțez să mănânc un sandviș. Intră greu. Nu are loc de fluturi.

Visam să adorm devreme, să mă odihnesc incredibil de bine, să mă trezesc super fresh și cu o energie debordantă.

Adormisem pe la 1 și ceva și aparent somnul fără domnul soț nu e la fel de liniștit. Era domnul soț de două zile, încă nu reușisem să mă obișnuiesc cu noul nume și mă bâlbâiam când încercam să mă prezint cuiva.

La 9 aveam programare la coafat și machiat și m-a lovit un gând! Îmi lipseau două lucruri esențiale, unul pentru mine și unul pentru El 🙂

Da, am realizat în ziua nunții că nu am o poșetă plic în care să îmi țin toate minunățiile și trebuia să mă întâlnesc cu un curier care îmi livra, da, în ziua nunții, un pachețel important.

Am ajuns la ușa de la supermarket-ul unde urma să rezolv ambele puncte de pe To do și am dat nas în nas cu cine? Exact! Cu domnul soț…  😀

Cum a început totul?

Derulăm cu două zile înainte, joia, în ziua cununiei civile când, de dimineață, domnul soț mă roagă să mă uit un pic pe geam, pe motiv că „Wow! Ce-i acolo?!”  Pisica curioasă interioară m-a convins ușor să mă întorc să mă uit. 😀

M-am întors nedumerită către el, pentru că nu văzusem absolut nimic pe geam și el ținea în mână o cutiuță cu o fundă roz. Inel îmi dăduse deja, cu vreun an jumate în urmă, cercei aveam destui… Da, nu era nici un ceas.

În cutiuța magică era un lănțișor foarte fin din aur alb și galben, cu un medalion în formă de soare, cu raze strălucitoare și cu un ochi turcesc în mijloc, care are rol de protector al relațiilor sentimentale și de cuplu. Am făcut ochii mari, am lăcrimat un pic și l-am pus la gât imediat 😀

Recunosc că am fost atât de absorbită de pregătirile din ultima săptămână încât nu m-am gândit nicio secundă la ideea de a-i cumpăra și lui un cadou. Zic și lui pentru că în rest am cumpărat pentru părinți, nași, bunici, dar cumva la el nu m-am gândit 🙁

După ce au trecut emoțiile cununiei m-am refugiat cu telefonul în mână, butonând de zor. Avantaj eu că fac asta oricum toată ziua și nu am dat deloc de bănuit.

Aveam nevoie de ceva frumos, stilat care să poată reprezenta o surpriză frumoasă chiar în ziua nunții, așa că am zis „Da!” ideii de a comanda un ceas, în aceeași zi în care spusesem tot un „Da!”, dar ceva mai hotărât, la Starea Civilă.

Ce altceva ar putea simboliza mai bine faptul că de acum înainte ne vom petrece timpul împreună pentru tot restul vieții?

Bine, o să fiu sinceră și o să spun că nu am fost atâââât de inspirată. Am avut noroc să găsesc, răsfoind site-ul Borealy (de unde visam de mult timp să comand ceva, dar nu reușisem să identific o ocazie potrivită) niște categorii la fix pe ceea ce aveam eu nevoie: cadouri nuntă și cadouri pentru el.

Am pus cap la cap ce am găsit acolo, am scos un radical și a rezultat un ceas, pe care l-am comandat rapid, să ajungă în timp util.

Revenim în ziua cea mare, la întâlnirea de gradul zero din ușa magazinului.

Ce faci aici, iubito? – da, chiar îmi zice „iubito”  <3

Uuuuuiteee, am venit să-mi iau o geantă plic. Știi că sunt amețită, am uitat complet. Tu ce faci?

Am venit să iau niște gheață.

Bineeee! Te pup și te iubesc! Ne vedem mai târziiiiu!

Am găsit rapid geanta potrivită.

Am fugit să mă întâlnesc cu domnul curier și apoi să predau ceasul domnișoarei de onoare, care să îl livreze la rândul ei către domnul soț când mergea să îl ia de acasă 🙂

She did well, așa-i? Pfuf! M-am temut puțin că n-o să iasă toate, dar a fost o zi de vis, cu tot cu începutul ei agitat, iar ceasul cu pricina a dat chiar bine în poze 🙂

Voi cu ce cadouri le faceți bucurii celor mai dragi? 🙂

*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019