Acesta e titlul unui discurs TED al lui Tony Robbins pe care nu l-am văzut niciodată pentru că lumea spune că el nu e “TED material” și că a fost un discurs slab.

E și titlul unui articol din Psychology Today și se pare că există și o carte care se numește așa.

Dar mai presus de toate, este cu siguranță o întrebare pe care am adresat-o cel puțin o dată în viață, ori nouă înșine, ori direct altora.

Și, de ce ne alegem școala, job-ul, partenerul de viață, apartamentul sau chiar rochia aia roșie cu pantofii ăia ciudați într-o luni dimineața? Există o forță superioară care ne ghidează în a face aceste alegeri, e un Înger Păzitor, Dumnezeu, ceea ce am învățat la școală?

Am făcut câteva alegeri ciudate de-a lungul vieții mele minunate până acum. Începând cu momentul în care am decis să-mi las toți prietenii și colegii și să migrez la competiție, în liceu, decizia de a aplica la un job despre care nu știam absolut nimic, cea de a începe să lucrez în IT, îndrăgostitul de cele mai nepotrivite persoane până când l-am găsit pe Acela, apoi l-am lăsat să plece, apoi l-am adus înapoi și a devenit domnul soț (despre asta cu altă ocazie 🙂 )

Când mă uit înapoi către toate aceste decizii nu pot pune degetul pe ceva și să spun “Da, acest ceva m-a împins să iau alegeri toată viața!” și sunt OK cu asta. Poate uneori alegerile au venit din niște interese egoiste, poate a fost influența altcuiva, dar de fiecare dată, absolut de FIECARE dată, emoțiile au fost implicate și au avut un rol foarte important în ceea ce am ales.

Mi s-au înmuiat genunchii? Atunci ceva ori este incredibil de greșit sau incredibil de bine. Am un fluture sau doi care-mi aleargă prin stomac? Atunci sunt pe drumul cel bun. Sunt foarte supărată și mi-am lăsat ego-ul să intervină? Atunci sunt pe cale să iau o decizie nu tocmai logică și să trăiesc cu ea.

Sunt oameni care decid bazat pe intuiție, pe ceea ce simt, pe semne, iar alții care funcționează bazat pe rațiune și pe experiență. Nu există o cale  greșită, ci e doar calea pe care alege fiecare să o urmeze. Nu e musai să mergem 100% pe una din cele două căi.

Fiecare om are propria lui motivație, propriile scopuri, prin urmare și propriile căi de a ajunge acolo unde și-a propus. Alegerile pot porni de la nevoi de bază – “Mi-e foame, deci o să mănânc.” sau de la niște decizii luate înainte – “Mi-e foame, dar e târziu, mi-am propus să slăbesc, deci nu mai mănânc.”, pot veni de la sentimente – “Sunt tristă, niște înghețată sigur m-ar înveseli. Sau o sesiune de shopping?”, de la obiceiuri – “Am ajuns la birou. Să bem o cafea!” sau efectiv dintr-un impuls – “Hai să ne urcăm în mașină și să plecăm la mare! Da, acum!”.

Indiferent pe ce se bazează alegerile noastre, cel mai important e să ne asumăm responsabilitatea asupra lor și să ne asigurăm că, pe termen lung, ele duc spre binele nostru superior.

Ar trebui oare să mă apuc de curățenie sau să mai scriu ceva? Hmmm…

(Visited 208 times, 1 visits today)