Personal, cred că mi-am câștigat dreptul la vacanță prin alegerea pe care am făcut-o când mi-am ales familia în care să vin pe lume  🙂

Funny as it sounds, chiar am făcut cea mai bună alegere pentru mine. Zic asta pentru că am fost un copil norocos, poate chiar răsfățat, în familia căruia în fiecare an a existat cel puțin o vacanță. Mulțumiri, Mom&Dad! <3

Pe interes de mică, știu ce zici, dar aș zice că e mai degrabă pe interesant decât pe interes. Cum vine asta? Chiar simplu, pentru că în fiecare vacanță am reușit să învăț câte ceva.

Drepturile de copil

Copil fiind, la mare tot mergeam și mai puțin păduri cutreieram  🙂

Îmi amintesc, cumva destul de vag, de prima mea vacanță, unde altundeva decât la mare. Țin minte că aveam 3 sau 4 ani și purtam cu mândrie un costum de baie întreg, albastru, cu o floare roșie mare pe piept și bretele roșii.

Nu mai știu nici cum am ajuns acolo, știu doar că trebuie să îmi fi plăcut de am repetat experiența an de an, câțiva ani buni de atunci încolo.

Faptul că îmi amintesc cu ușurință mirosul de mare și chiar gustul, dacă mă concentrez un pic, înseamnă că am înghițit câteva guri bune de apă în încercările mele de a înota.

Eram pe vremea aparatelor cu film, când nu puteai face poze fără număr, iar în anul ăla, toate pozele pe care le-am făcut au ieșit suprapuse, două câte două, dar tot mi-s dragi 🙂

Încă de atunci eram pretențioasă și nu apreciam nisipul prea mult pe pielea mea de copil pufos, cum nu o fac nici acum, ca adult, tot pufos.

Cred că ne plimbam mult, sau cel puțin așa se întâmpla după ce am mai crescut. În fiecare seară ieșeam la plimbare prin stațiune și mergeam pe faleză, în căutarea unui loc unde să mâncăm. Uneori ne plimbam și câteva ore bune și vizitam cam tot ce era de vizitat.

Mă fascina mereu tata care știa atât de multe despre toate și avea mereu câte o poveste interesantă la purtător, oriunde am fi mers.

Am mers undeva în fiecare an, ba la mare, ba la Băile Felix.

Când mă uit acum cât de ușor e să ai parte de o vacanță cu Christian Tour mă întreb cum reușeau ai mei să găsească hotelul potrivit în anii ’90, sau pensiunile la care ajungeam să stăm și care erau mai mult decât ok de fiecare dată, fără internet, fără agenție.

Drepturile de om mare

Recunosc că mi-a intrat în sânge ideea de a merge într-o vacanță de relaxare și răsfăț. Tot la secțiunea cu lucruri de recunoscut intră și faptul că prefer să merg într-o vacanță exotică, acum că am îmbătrânit și am trecut de prima experiență a zburatului cu avionul.

Când am citit despre campania Christian Tour susține Dreptul la vacanță chiar m-am întrebat, eu ce fac cu dreptul ăsta al meu și dacă e de luat de bun, sau nu.

Am avut zile libere în care am trebăluit prin casă, am avut concedii active, în care am vizitat muzee și locuri văzute și nemaivăzute, dar când mă gândesc la dreptul meu la vacanță, mă gândesc la genul de vacanțe de relaxare totală, în care să îmi permit să fac nimic toată ziua și să fac ceva, doar dacă doresc cu adevărat.

Am învățat de la tata că dreptul la cele poate 10 zile, deși de multe ori sunt mai puțin de 10, de astfel de vacanță, mi-l câștig prin celelalte 225 de zile lucrate cu drag și spor de-a lungul anului.

Mă gândesc acum dacă, în cei 11 ani de când sunt angajată, am avut vreun an în care să îmi rămână mai mult de 2-3 zile de concediu, la sfârșitul anului și cred că nu.

Am tendința de a-mi gestiona zilele de concediu astfel încât să mă bucur de ele cât de mult posibil și să simt că într-adevăr mă ajută să mă detașez de tot ceea ce fac zi de zi.

Voi cum vă gestionați zilele de concediu? Mai ales în perioada asta când puteți găsi o vacanță la preț early bird? 🙂

*Această postare a fost scrisă pentru prima probă a Spring SuperBlog 2019.