Storyspelling
  • HOME
  • Storytelling
          • *Storytelling
          • Day to day StorySpelling
          • Personal Growth
          • SuperBlog
          • Travel Stories

          Inspirație la feminin – Povești ale blogosferei din Brașov

          March 8, 2020

          Un bun povestitor cu un dar moștenit și un destin fericit – Susana Pletea (I)

          August 19, 2019

          Un bun povestitor cu un dar moștenit și un destin fericit – Susana Pletea (II)

          August 27, 2019

          TEDxBrașovWomen – Povestea femeii din oglindă

          October 5, 2016

          Introspecția de duminică cu poveste – partea întâi

          September 30, 2018

          Cum l-am trecut pe domnul soț pragul la 30 de ani

          July 1, 2019

          Etichete lipicioase

          November 3, 2016

          Prințesa din mine salută prințesa din tine

          May 20, 2018

          Cât de bine îți cunoști “saboteur-ul”?

          June 17, 2018

          De ce facem ceea ce facem?

          September 17, 2016

          Tu în ce limbă iubești?

          September 29, 2016

          De ce-ul tău ce designer are?

          December 1, 2018

          Cadouri, fluturi și timp

          March 14, 2019

          Cum ar fi viața fără copywriting

          March 12, 2019

          Cum îți gestionezi dreptul la vacanță?

          March 8, 2019

          Cum reușesc să fac atât de multe, tot în 24 de ore, dar de primăvară

          March 1, 2019

          Poveste cu ruloțeală (1) – O săptămână cu autorulota prin România

          November 1, 2019

          Cum îți gestionezi dreptul la vacanță?

          March 8, 2019
  • My story, spelled
  • Contact
  • T&C
Storyspelling
  • HOME
  • Storytelling
  • My story, spelled
  • Termeni & Conditii
  • Contact
March 8, 2020

Inspirație la feminin – Povești ale blogosferei din Brașov

Inspirație la Feminin - blogger Brașov
Câteodată inspirația ne părăsește, fie că e vorba de ținuta pentru a doua zi, ce să mai gătim,

Un bun povestitor cu un dar moștenit și un destin fericit – Susana Pletea (II)

August 27, 2019
*Storytelling Writing & Storytelling
Povesteam în prima partea a interviului cu Susana Pletea pe care îl găsiți aici, despre cine este Susana,
No Comments
Read more
August 19, 2019

Un bun povestitor cu un dar moștenit și un destin fericit – Susana Pletea (I)

Read more

TEDxBrașovWomen – Povestea femeii din oglindă

October 5, 2016
*Storytelling
Când v-ați uitat ultima oară în oglindă și ați zâmbit? Azi dimineață? Sau ieri? Nu mai ții minte?
1 Comment
Read more

my latest insta

92/366 Ziceți drept dacă aveți în fiecare dimineață de când #StămAcasă același ritual pe care-l aveați când lucrați din altă parte 😬 Da da, zic de trezit la oră fixă, cu făcut duș, spălat pe dinți, unii și pe ochi și pieptănat - eu nu-s mare fan, îmbrăcat haine diferite de pijamale și poate și un strop de de parfum, să fie ✨ Azi a durat o oră din momentul în care am dat primul "Neața!" cu un ochi semi-deschis și până m-am așezat la birou (masa pliantă din sufragerie care nu s-a mai pliat de-o lună) și am pus mâna pe telefon, să sun unde promisesem că o fac. In ora aia m-am ocupat selectiv de activitățile din al doilea paragraf, mi-am făcut cafia, am dres-o, am luat gurile de aer și apă aferente, am ajuns la zi cu notificările și mi-am făcut curaj să înfrunt realitatea ☕ Am realizat că poate o fi vârsta, dar dacă nu trec prin acest ritual plin de tabieturi dătătoare de energie și vibe bun, nu reușesc să îmi încep ziua bine, de continuat și încheiat nici nu mai poate fi vorba 🙄 Ca să compensez asta cu vârsta, mi-am făcut cont de Tik-Tok și sper ca în curând să aflu și ce pot face cu dânsul 🤳 Voi ce faceți zilele astea și nu făceați BC*? ❤ *(before Covid - am văzut-o, nu mai știu unde și mi-a plăcut)
91/366 Ieri și azi, aceeași oră, același unghi dubios de pe geamul de la dormitor, aceeași eu - somnoroasă și ciufulită, același pat cald și bun înăuntru, de care mă dezlipsesc greu 😊 Mi-am făcut un obicei de a ieși pe geam să iau două guri bune de aer chiar când mă trezesc, să mă dezmeticesc un pic, înainte de apa cu lămâie și cafea ☕ Ieri mă uitam la magnolia din grădina din faţa blocului și mă gândeam că îi mai dau o zi, să înflorească bine și îmi fac curaj să ies să îi fac niște poze. Cred că sunt două săptămâni de când n-am mai ieșit, deci oricum e irelevant dacă mă consideri vecinii nebună că am ieșit la sesiune foto cu magnolia 🙄 Azi am deschis ochii și m-am uitat pe geam. I-am închis la loc și am mai dormit două ore. Am zis că n-are cum, visez și mai bag o fisă mai târziu. N-a mers. Era la fel de plin de zăpadă și magnoliile mele abia se zăreau, roz și frumoase, de sub stratul de zăpadă. E doar un exemplu de cât de rapid se pot schimba lucrurile de pe-o zi pe alta și cât de important e să facem ceea ce ne dorim atunci când ne dorim, nu mâine, sau peste un an. ✨ Am ieșit azi să îi fac poze, vecina de la parter se uita ciudat la mine, așa că m-am rușinat și am plecat. Și-acum îmi pare rău că n-am stat mai mult, să simt că m-am încărcat cu cât aer și frumos aveam nevoie. Dar asta cred că ar fi însemnat să dorm sub magnolie, ca să mă încarc destul. Concluzia e că dormitul până târziu nu ajută deloc. Nu că nu știam, dar am zis să verific. Nu de alta, dar productivitatea a fost zero și ziua se încheie tot pe zero energie și motivație, că le mai pierzi și pe alea câteodată. Mâine o să văd dacă le găsesc, le dezinfectez și încerc să le ţin mai aproape 😊 Pe voi ce vă motivează zilele astea? ❤
89 & 90/366 Acum un an fix așa arăta perspectiva mea #depegeam asupra Pieţii Sfatului 😊 A fost o zi din aia de răsfăț, cu plimbare până la @croitoriadecafea unde ne aștepta cafea din aia bună (pe care o puteți comanda acum acasă, proaspăt prăjită, să îi susținem în continuare) și narcise pe prispă 🏵 Am continuat cu o baie de soare la fântâna arteziană și apoi înghețată de la Emma la Dolce pe Republicii și retur ✨ Toate astea presărate cu discuții de suflet cu one of my favorite humans 💕 Acum 3 luni, când începeam povestea asta cu jurnalul zilnic și consecvența, habar n-aveam ce urmează să se întâmple și dacă voi avea despre ce să scriu în fiecare zi. Simțeam doar că anul ăsta o să fie altfel, and voilà 🙄😅 Mi-am dorit o pauză și-am primit-o, mi-am dorit liniște și o am, mi-am dorit timp și vine și el încet încet. Mi-am mai dorit și să fie domnul soț cu mine și să fim pe o plajă cu un cocktail în mână, dar vin și alea ✨ Voi ce v-ați dorit pentru anul ăsta și se întâmplă într-un mod ciudat acum, chiar dacă nu e cel mai fericit context? 😊
88/366 I-am zis azi lui @filipserban să-mi facă o poză cu centrul gol. Știam că o să fie o poză faină, că el nu știe altfel ✨ N-aș fi crezut că o să-mi fie dor de Tâmpa și Piața Sfatului, când eu visam la Lisabona și Barcelona acum o lună 🙄 Aseară m-a apucat inspirația în timp de întindeam rufe. Practic fix cele mai banale activități ale casei mă inspiră maxim: spălatul vaselor și întinsul rufelor. Ce să și faci? 😬 Am zis așa: În astea mai bine de 500 de ore petrecute în confortul casei am trecut printr-un carusel de emoții. You name it, I felt it! Am trecut de la frică, la panică, la anxietate. Apoi am ajuns la disperare, delăsare, procrastinare. Am ajuns și la optimism și din el la frustrare, am găsit și-un pic de determinare. Am fost tristă, furioasă, dezamăgită, obosită. Și da, am fost și relaxată și fericită, am zâmbit, am râs, am fost ironică, sarcastică, amuzantă mai zic unii. Creativă am mai fost. Creativă și nu productivă, da, așa e. M-au încercat toate emoțiile astea așa cum încerci parfumuri în aeroport, de la un moment dat pui atâtea la un loc, că nu știi ce mai simți și de unde vine. Păi din tine vine, că ţi-au intrat în piele. Așa e și cu emoțiile astea pe care mulți dintre noi nu știm să le identificăm și să le zicem pe nume. Și dacă am început, tot mai mulți, să înțelegem la ce face referire ideea de analfabetism funcțional, with all due respect, cred că avem parte și de un analfabetism emoțional, care ne lovește în perioada asta ceva mai puternic decât ne-am fi așteptat – mai exact incapacitatea de a ne recunoaște și gestiona proprile emoții sau de a empatiza cu cele ale altor oameni. Statul în casă ne obligă să dăm nas în nas cu noi înșine. Ne vedem mai des în oglinda din baie și-n aia din hol decât ne vedeam în zilele în care mergeam la birou poate și uneori e copleșitor, pentru că, așa cum spunea o prietenă într-un articol ieri, cel mai bine știm să ascundem sub preș ceea ce nu ne place. Voi prin ce emoții treceți și cum vă raportaţi la dânsele? ❤ Restul articolului în bio 👉
Copyrights © 2019 Storyspelling by Alexandra Ciucanu . Website created with ♥ by Digital Marketing Artisans.
StorySpelling uses cookies: Find out more.