Ca să înțelegem cum ar fi viața fără copywriting, în primul rând ar trebui să știm ce e chestia asta cu nume pompos despre care vorbește multă lume în ultimul timp, zic 🙂

La prima vedere, așa tradus mot-a-mot, ai zice că scrii și copiezi ceva, departe gândul că ar fi vorba de o activitate creativă, originală, persuasivă și provocatoare, în orice fel. Și fix asta este.

Foarte pe scurt, un copywriter, este omul care scrie texte cu scopul de a vinde.

Dacă ar fi să dezvoltăm puțin conceptul, în teorie, este persoana care definește conceptul și textul unei reclame, cea care dă direcția celor care fac grafica, îi ajută pe cei din departamentul de marketing să facă un plan de promovare și sunt implicați în tot procesul de promovare al unui serviciu sau produs.

Photo by Kaboompics .com on Pexels.com

Dacă ne gândim că undeva prin 1477 apărea prima reclamă tipărită pentru o carte de rugăciuni, e destul de clar că, deși, cel puțin în România, popularitatea acestui job a început să crească vertiginos de curând, el există de sute de ani.

De-a lungul timpului au fost multe exemple de copy scris foarte bine și de impact, scurt, cuprinzător, cum e exemplul dat de Gabriel Brănescu, într-un articol foarte bun și cuprinzător:

For Sale: Baby shoes, never used. – Ernest Hemingway

Deși e posibil ca acest text să fi fost rezultatul unui pariu pus la beție, e absolut irelevant, pentru că reușește să transmită emoție și cu siguranță și să vândă, în contextul potrivit 🙂

Lumea noastră fără publicitate

În ziua de astăzi suntem constant expuși la anunțuri de mică publicitate, cum le ziceam pe vremuri. Că e vorba de reclamele de pe autobuze, că sunt panouri publicitare, că sunt reclamele care ne întrerup videoclipurile de pe Youtube, ele sunt efectiv peste tot.

Uneori mă scot din sărite reclamele din timpul emisiunilor și al filmelor sau serialelor, pentru că mă scot din starea în care mă adusese ceea ce urmăream.

Oricât de enervante ar fi ele, mă gândesc că dacă n-ar fi, nu s-ar mai povesti… Literally!

Fiecare reclamă, fiecare anunț e o scurtă poveste, care reușește să stârnească atenția și emoția cititorului suficient cât să îl determine să cumpere. Și ce ne mai plac poveștile 🙂

Îmi imaginez cum, dacă ar dispărea toate sursele de anunțuri de mică publicitate scrisă, ne-am trezi, în timpul filmului, cu cineva care ar bate la ușă. Am pune filmul pe pauză, ne-am ridica cu greu, am merge să deschidem ușa, iar în spatele ei ar fi un povestitor desăvârșit, care ar încerca să ne vândă, door to door, clasic, o răzătoare super-răzătoare, saaaau, poate un telefon super performant.

Mă întreb cum aș putea trece peste toate poftele de shopping dacă nu ar exista faimosul remarketing, cu acele reclame care îmi reamintesc, pe orice site aș intra, că într-o zi am păcătuit și am intrat pe un site cu haine, iar acum, tocmai acum, rochia la care m-am uitat, este la ofertă.

Probabil că vânzătoarele din magazinele în care am făcut un strop de window shopping m-ar urmări pe stradă, cu rochia lângă care am poposit puțin mai mult în brațe, pe diverse mărimi și culori, poate poate de data asta o să o cumpăr.

Photo by bruce mars on Pexels.com

Ah, da! Și dezvoltatorii imobiliari, oare cum ar mai vinde înainte de a construi, dacă n-ar mai putea posta anunțuri? Cred că ar avea blocuri machetă, cum se mai poartă și torturi machetă la nuntă, iar un singur apartament ar fi construit cu adevărat, ca model, restul fiind doar de fațadă, cât să ne dăm seama cum ar putea arăta blocul.

Asta așa, ca să nu ne mai gândim la cei care vor să își închirieze casele și ar merge pe stradă, cu cheile în mână, ca în gară la Costinești, întrebând oamenii dacă vor o chirie bună și invitându-i la ei acasă, pentru a vedea ce frumos e.

Râdem, glumim, dar cred că ar fi destul de amuzant să fim nevoiți să ne facem publicitate fără toată lumea asta mare a online-ului și fără presa scrisă.

Așa, pe final de zi, mă întreb cum și-ar vinde copywriterii serviciile, într-o lume fără anunțuri publicitare care să le facă cinste. Oare și-ar striga mesajele creative și persuasive ca Gică de la Eforie cu al lui Ia porumb Dolce Gabanna, că-i mai dulce ca bomboana?

*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019