Ar fi mers o poveste cu „A fost odată ca niciodată…” dar e vorba de ieri.

Din seria discuțiilor avute cu colegii la masă, ieri mi s-a adresat o întrebare închisă, știți voi, din aia la care răspunzi cu „Da!” sau „Nu!”. Anticipator șef, m-am gândit eu repede de ce m-ar întreba asta, așa că am răspuns și la următoarea întrebare care mi-a venit natural în minte, în strânsă legătură cu cea inițială.

Jumătate de oră de discuție mai târziu, m-a lovit faptul că poate așteptarea colegului era să mă rezum la un simplu răspuns și să își vadă liniștit de masă, nicidecum să audă o poveste, ce-i drept simpatică, presărată cu glumițe și întorsături de situație.

După câteva secunde de tăcere, atipice mie, am simțit nevoia să întreb „Oare când m-ai întrebat dacă noi am făcut nunta la Conac, te așteptai să răspund cu un simplu „Da!”?

Am recunoscut că vorbesc mult și pentru mine totul e o poveste și de asta a durat jumătate de oră să procesez informația și că poate nu l-ar fi interesat nici pe el, nici pe viitoarea lui soție mare parte din povestea nunții mele cu domnul soț.

Din fericire am anticipat bine și informațiile din poveste au fost utile, dar momentul meu de luciditate a fost cel mai amuzant din toată discuția.

Ce vreau să spun de fapt? Că toată viața mea e o poveste. Nu musai că sunt eu prințesă, deși am momente destul de dese de prințesisme, ci pentru că îmi place să spun povești despre multe lucruri, uneori banale, alteori profunde și la urma urmei, de asta am și început să scriu pe blog, pentru că nu reușeam să îmi consum numărul de cuvinte zilnice verbal.

Pornind de la povestea nașterii mele, care nu putea fi una clasică, la povestea momentelor care m-au dus către a descoperi ce îmi place să fac cel mai mult, la povestea relației cu domnul soț, fiecare dintre ele m-au adus unde sunt și-mi place maxim să le spun, pentru că sunt altfel.

Mai specific, ce voiam să spun este că luna octombrie se anunță una foarte interesantă și plină de provocări dintr-o serie de motive, care de care mai frumoase. Într-o ordine total aleatorie, ele sunt:

  1. Datorită unei pisici, pentru că ce altă creatură mai minunată decât Pisica pe sârmăaka Ioana, m-ar putea inspira să mă aventurez la scris, am decis să mă înscriu la SuperBlog. E o competiție pentru bloggeri care vine cu diferite provocări, menite să te inspire și îndemne la scris. Căutam de mult o modalitate de a câștiga consecvență în scris și cred că asta e cea mai bună variantă pentru mine, acum. Fingers crossed!
  2. Am acceptat o provocare a unei alte doamne faine din lumea blogging-ului și anume Diana Mihăilă, primul blogger specializat în soluții de organizare din țară, de a face curățenie și organizare în casă în luna octombrie, cu suportul ei moral, pe baza unui calendar și a unor sfaturi minunate, pe care le găsiți aici.
  3. 3 Doamne, toate 3. În jurul Crăciunului levitează trei evenimente în organizarea cărora am ales să mă implic cu mare drag. Pe cât de frumoase, pe atât de diferite. De abia aștept să pot aduce la lumină mai multe detalii despre cele două caritabile și publice. Ele se întâmplă în decembrie, însă musai să ne apucăm din timp de treabă.
  4. Vom deveni unchi respectiv mătușă și nași în același timp, pentru că a mea dragă soro-verișoară se apropie de întâlnirea cu bebe Tudor.
  5. Voi vedea un pic din Tallinn, pentru prima oară.
  6. Spre final, voi merge la un eveniment dedicat inovației care mă aștept să debordeze de informații interesante, inspirație și motivație.

Mai sunt vreo câteva, dar sunt mai light. Astea sunt highlight.

Rezumat: O să scriu mai des în perioada următoare pentru că mă înscriu la SuperBlog. Una dintre cerințele înscrierii este să anunțăm printr-o scurtă postare pe blog că fac asta.

Le voila! Atât s-a putut, când am citit „postare scurtă”, „decât” vreo 672 de cuvinte.

Voi ce faceți de octombrie ăsta?