Inspiră… Expiră… Inspiră… Expiră.

Două respirații adânci, te uiți în jur și ceva te inspiră. Nu, nu cum ai inspirat tu mai devreme, nu e ceva care te trage pe nas, cum ai tras tu aer ci e ceva care-ți dă idei. Sau poate cineva.

De-a lungul timpului m-am lăsat inspirată de atâția oameni, atâtea momente, lucruri, melodii, mirosuri încât aș putea scrie cărți. Da, nu o carte, ci cărți. Iar câteodată asta nu mi se pare o idee rea deloc.

Totuși, dacă e să luăm inspirația de la începuturi, cred că ea a venit în primul rând prin oameni. De la bunica, de la care am învățat să scriu, să citesc, să cânt, să mă joc, să fiu om mare, deși eram mică, la Sophie, samoyedul pufos care stă tolănită de fel lângă mine și de la care învăț zilnic ce înseamnă dragostea necondiționată, au fost și sunt mulți cei care mi-au oferit picături de inspirație și pentru care sunt recunoscătoare.

Mă gândesc la cele 5 zâne liceene care-mi sunt aproape tare, după 14 ani de râs și plâns, trăit și bebelit, atât de diferite și frumoase și talentate, fiecare în felul ei.

De la ele îmi sare gândul la propria miauă Andreea, care acum vreo 10 ani dădea frumos din gene când mă auzea spunându-i “pisi” și de care nu m-am mai putut despărți. Ne-am crescut frumos împreună și m-a inspirat să mă reapuc de scris.

Între timp, Pinterest mă notifică și-mi spune că a mai găsit câteva pin-uri pentru board-ul numit Inspiration. Ce drăguț din partea lui!

Și pin-urile tot de oameni sunt făcute și ne inspiră, dar parcă mai tare ne inspiră oamenii ăia dragi pe care-i avem în minte și-n suflet zi de zi.

Invariabil familia îți vine în minte când e vorba de inspirație. Începând cu părinții pe care îi vezi altfel cu fiecare an și îi descoperi tot mai interesanți și diferiți, ajungi la ea, surioara-verișoara, cu care ai împărțit patul, dulapul și sufletul și o vei face o viață întreagă.

Despre el, omul care mă inspiră în fiecare zi, cu zâmbetul cu gropiță în obraz, cu dragoste multă și răbdare nemărginită inclusiv în zilele în care duc la extrem ideea de “nevastă”, aș putea scrie o veșnicie. Despre cum mă face să vreau să fiu mai bună, să iubesc mai mult, să dau mai mult, să primesc mai mult. E fascinant și minunat! El, da!

Așa minunat, a venit la pachet cu o familie nouă, mare și frumoasă, veselă, caldă, care m-a primit ca și cum ar fi știut dintotdeauna că acolo mi-a fost locul.

Da, și femeile astea minunate din Happy Moms sunt o inspirație și o sursă continuă de energie pozitivă, de când le vezi prima dată, până când realizezi că s-au împrietenit pe viață.

Colegii? Prietenii? Cunoștințele? Străinii care trec pe lângă tine pe stradă? Da! Toți pot fi o sursă de inspirație dacă deschizi larg ochii și îi vezi așa cum sunt: unici, irepetabili și al naibii de interesanți. Chiar tu poți să te inspiri pe tine!

Iar așa cum tu îi lași pe ei să te inspire, fi sigur că la rândul tău îi inspiri pe ei, uneori fără să vrei. Pam Pam! Și da, chiar tu poți să te inspiri pe tine!

“To be inspired is great, to inspire is incredible.” – zicea tricoul lui Tudor într-o poză de pe facebook zilele trecute și nu pot fi altfel decât de acord. Mai ales că și el știe să inspire.

Mă gândesc la inspirație de vreo lună, iar postarea asta am început s-o scriu anul trecut. Inspirația finală a venit dintr-o combinație între documentarul despre Tony Robbins – I’m not your guru și spălatul vaselor.

Cred cu tărie că inspirația trebuie să vină la pachet cu recunoștința și împreună fac magie.

Pe tine ce sau cine te-a inspirat azi?