Poveste cu ruloțeală (1) – O săptămână cu autorulota prin România

Partea întâi – Cifre, tehnicalități și impresii

Astăzi se împlinește fix o lună de când am pornit în aventura ce avea să ne plimbe peste 1000 de kilometri cu autorulota prin România și parcă a fost ieri.

Ne-am dorit să începem luna octombrie bine și credem noi, am reușit! Așa cum am mai spus, a fost o experiență care ne-a transformat din Alexandra și Cosmin – turiștii, în The Cius – călătorii. 🙂 O să înțelegeți de ce 😀

Povestea în cifre

Pe scurt, excursia noastră a însemnat:

• 7 zile
• 1.343 de kilometri
• 53.079 de pași
• 16 localități în care ne-am oprit
• 3 peșteri vizitate
• o plimbare cu barca
• 3 camping-uri
• 1270 de poze.

• 310 euro/săptămână închirierea autorulotei
• aprox. 900 de lei motorina
• 155 de lei camping-urile (75 de lei Danubia – Eșelnița, 40 de lei Camping Ledo – Cinciș, 40 de lei Camping De Oude Wild – Cârța)
• 220 de lei intrările la obiective turistice (20 de lei/pers. – Peștera Polovragi, 30 + 10 lei/pers. + plimbare pe Dunăre + Tabula Traina, 10 lei/pers. – Sarmizegetusa Regia, 30 de lei/pers. – Castelul Corvinilor, 5 lei/pers. – Castelul de Lut Valea Zânelor)
• mâncare – cât a fost nevoie și un pic peste, să nu ne fie foame, n-am contorizat-o. 🙂

Dacă ești aici și pentru restul de poveste, nu doar pentru cea în cifre, zic să citești și mai departe 🙂

De ce o vacanță cu autorulota?

Îi urmărim pe Mariciu și Ioneasca cu interes și ne-au inspirat. Primul pas a fost cadoul de ziua lui Cosmin, despre care am povestit aici și cel de ziua mea, despre care voi povesti în detaliu curând 😀

După ce am văzut toate vlog-urile lor despre experiențe cu autorulota, am început să căutăm și noi oferte și să ne conturăm visul de ruloțeală.

Unde mergem? Cât stăm? Rentează? O să ne placă? Ne descurcăm?

Am dezbătut întrebările astea în doi o perioadă bună și când am crezut că am ajuns la o concluzie, au început să vină aceleași întrebări și din afară.

Domnul tata: Ești sigură că vrei tu cu autorulota? Tu ești așa, mai… (n.r. pretențioasă, pisicoasă, simandicoasă etc.) Din punct de vedere costuri, cred că ieșiți tot pe acolo, dacă nu mai ieftin să mergeți cu mașina voastră și să stați la hoteluri și pensiuni. De ce vreți voi musai cu rulota?

Aveam răspunsul gândit și pregătit de acasă, să-l pot oferi oricând cu toată siguranța de sine de care sunt capabilă: Pentru experiență, tata. Va fi o experiență faină, ceva diferit de vacanțele pe care le-am avut până acum. Vrem să trăim și să simțim experiența asta. Cine știe? Poate chiar o să ne placă! Așa că de ziua mea, în iulie, am confirmat rezervarea pentru o săptămână, de la 1 octombrie.

Și acum că ne-am întors acasă, fix asta avem de zis despre săptămâna noastră cu autorulota prin România: a fost o experiență, una de poveste. Și exact de asta merită să alegi o vacanță cu autorulota, zicem noi. 🙂

Tehnicalitățile primei zile

Ne-am trezit devreme și deși aveam în plan să ajungem la 12 să preluăm rulota, n-am ajuns la timp. Unul dintre motive a fost faptul că a trebuit să scot o parte din hainele pe care aveam în plan să le iau cu mine, ca să încapă toate într-un troller mediu și unul mic și al doilea au fost buclele, atât de necesare.

Recunosc că eram un pic tensionați și n-am ieșit chiar zâmbind din casă – aveam emoții. Eu sunt o persoană comodă și îmi place să am parte de confort și deși văzusem rulota înainte și știam că e minunată și foarte bine echipată, aveam mici rețineri.

În instrucțiunile primite de la Haff.ro înaintea plecării, am fost anunțați că preluarea rulotei durează cam o oră, dar am zis că n-are cum…

Ei, ba da! A durat cam o oră și jumătate chiar, timp în care ne-am mutat bagajele din mașină în rulotă și am primit instrucțiuni de folosire.

În bagaje am avut:

• așternuturi, perne și pilotă
• prosoape
• tigaie, oală, tacâmuri, farfurii, pahare, căni de cafea
• haine
• papuci
• cosmetice
• încărcătoare
• laptop
• fier de călcat – nu l-am folosit niciodată 😀
• baterie externă – am găsit-o când am despachetat, acasă.

Domnul soț reprezintă partea mai tehnică a familei, prin urmare el a fost plimbat în jurul mașinii și în mașină pentru a afla tot ce aveam nevoie să știm ca să ne descurcăm în următoarea săptămână: cum se deschid și închid toate ușile, ce găsim în fiecare compartiment, cum se trage apa, cum folosim dușul, care beculeț ce înseamnă și care ar trebui să ne sperie, de unde se golește apa gri și rezervorul de la toaletă, cum pornim căldura și că prizele nu funcționează decât dacă rulota e conectată la priză. Eu am făcut patul și apoi am întrebat de fiecare dată când aveam nevoie să fac ceva, până în ultima zi 😀

Dacă mă întrebi acum, ar fi ajutat să fiu mai atentă la explicații și să mă implic un pic în turul de atorulotă, în loc să îmi fac griji dacă ne va ajunge hârtia igienică sau dacă sigur sigur am loc în cabina de duș.

Start aventură cu autorulota prin România

– Pui și tu o muzică?
– Ce muzică să pun, iub?
– Ce vrei tu…

Știe deja ce urmează: playlist-ul cu Songs to sing in the car și eu fredonând de mama focului. Fac asta doar când sunt fericită 🙂

Dacă s-ar fi uitat cineva la noi pe geam ar fi citit pe fețele noastre că suntem puțin crispați și emoționați. Scaunele înalte de piele cu mânere ca în avion, toaleta și dușul la doi pași, bucătăria la jumătate de pas de baie și patul matrimonial acolo, lângă ele aveau să fie casa noastră în următoarele 7 zile.

Când am oficializat plecarea, toată lumea ne-a întrebat unde mergem și răspunsul venea invariabil: Nu știm exact… Undeva, cu autorulota prin România…

Am salvat 11 locuri pe maps pe care le vedeam cumva pe traseu. Știam că direcția este sud vestul țării și cam atât. Am văzut 4 din cele 11 🙂

Prima zi a fost de acomodare cu rulota, prin urmare nici traseul nu a fost unul foarte lung sau neapărat spectaculos. Am plecat cu ideea de a ne opri la un supermarket pentru a face câteva cumpărături.

Mama ne-a făcut un număr remarcabil de șnițele, chiftele și vinete, și am zis să completăm cu ceva cumpărături acest minunat trio culinar. Ne-am oprit la Făgăraș.

Parte din acomodare a fost și mini-aventura care ne-a ajutat să ne împrietenim și mai bine cu autorulota. Ce-i drept, nu ne-am grăbit deloc, iar când am ajuns în Horezu, trecusem deja de ceva timp de apus și eram în căutare de senzațional, mai exact de o panoramă de-a dreptul magică pe care să o vedem când ne trezim – Vârful lui Roman și a sa vedere asupra orașului Horezu.

Drumul până la panoramă, pe care maps zicea că-l parcurgem în aproximativ o oră deși avea 30 de kilometri, s-a dovedit a fi 10% drum asfaltat și de restul pietriș, curbe, întuneric și pustietate.

Păcat că am cobit și când să ajungem unde ne-am propus, s-a adeverit ceea ce zisesem cu vreo 5 curbe înainte – era totul închis, luminile stinse. Spiritul de aventură nu ne prinsese încă, așa că am făcut rulota-mprejur.

Am derapat tare la urcare și am crezut că nu mai ieșim de acolo. Noroc cu talentul la condus și perseverența lui Cosmin. Tot ce am făcut eu a fost să-mi stăpânesc emoțiile 🙂

Am înnoptat într-o parcare, după ce domnul soț a făcut un grătar bun bun, folosind kit-ul de unică folosință pe care l-am descoperit cu ocazia asta – 10 lei a fost el, apoi am găsit și în alt magazin cu 5 lei – simplu și eficient.

Primele impresii despre ruloțeală

Am așteptat tare mult vacanța asta! Dintr-un motiv sau altul am simțit că experiența va face niște click-uri interesante pentru amândoi.

Emoții da, așteptări nu – cam așa am plecat la drum. Nu știam nici dacă o să ne placă, nici dacă nu, dar am plecat cu inima deschisă că va fi totul bine și o să ne distrăm.

Da, am încăput în cabina de duș lejer. Da, patul e foarte confortabil și spațios. Nu, nu mi-a fost frig, deși sunt cea mai friguroasă din lume. Nu, nu miroase ciudat înăuntru. Da, apa este caldă, e și căldură.

Pe noi ne-a ajutat mult că am fost bine echipați. De fel nu suntem cei mai organizați oameni, dar de data asta ne-am notat tot ce am considerat că am avea nevoie și ne-am asigurat că am pus totul în bagaj la plecare.

Practic ne-am gândit care sunt lucrurile de bază de care avem nevoie într-o săptămână normală și le-am luat cu noi. Cafeaua a fost pe primul loc! 😀

Un pic prea multe haine, dar din fericire este mult mult spațiu de depozitare, astfel încât nu ne-am împiedicat de lucruri prin căsuța pe roți. O diferență față de vacanțele petrecute la hotel este că nu-ți strânge nimeni pijamalele să ți le pună frumos pe patul proaspăt făcut – ordinea și curățenia țin doar de locatarii rulotei 😀

Povestea-i mai lungă – cu păreri, impresii – și sperăm noi, de interes și folos pentru cei care se gândesc să plece cu autorulota prin România, sau în afară (de ce nu?), așa cum visăm noi acum.

Data viitoare povestim despre camping și off-camping.

Voi ce experiențe de poveste ați avut? 🙂