6 zile de toamnă cu autorulota prin România
În cei 7 ani de relație cu domnul soț am ajuns să – vorba cântecului – gândim la fel, simțim la fel. Fix așa s-a întâmplat și cu excursia de anul ăsta cu autorulota prin țară.
Am pornit tot de la un video al lui Mariciu, la fel ca anul trecut, ba chiar de data asta am și întrebat-o pe dna. Ionescu de unde au închiriat rulota pentru că varianta de anul trecut a picat, la propriu. A fost drăguță și mi-a răspuns că nici ei nu au găsit de închiriat, că e nebunie mare, dar au plecat în colaborare cu Mastercard, care au și un concurs fain.
Cum ne-am decis?
Povestea cu ruloțeală de anul trecut ne-a plăcut tare! Promisesem ca data viitoare când pornim într-o aventură din asta, o să stăm minim două săptămâni și o să mergem undeva în afara țării, off camping pe plaje cu apă turcoaz.
A venit însă toată nebunia și nu ne-am mai gândit foarte mult la ideea de concedii, până în punctul în care ne-a lovit inspirația sincron și am decis că e momentul ideal să ne pornim iar la drum, doar că puțin altfel.
Am căutat o zi întreagă printre firmele care închiriază autorulote, am sunat, unii dintre cei cu care am vorbit au fost foarte drăguți, însă erau prea departe de Brașov, alții au fost mai puțin drăguți și au urcat prețul de pe site cu 60% doar pentru că mi-au auzit vocea suavă la telefon etc.
Într-un final am ajuns la cei de la Camper Kronstadt care mi-au dat un răspuns foarte clar și detaliat la mesajul trimis pe Facebook și ca bonus, au zis că-l primesc cu drag și pe monsieur pussycat, fără să impună diferite condiții (cum se întâmplase în alte părți). Faptul că sunt și din Brașov a fost bonus la bonus, iar la asta adăugăm și prețul foarte ok comparativ cu restul ofertelor de pe piață.
Ne-am văzut, ne-a plăcut și pe 15 septembrie, când în alți ani am fi început cu emoții școala, domnul soț a preluat la 8.30 autorulota, ca să putem pleca, în stilul nostru caracteristic, undeva în jur de ora 12.30 de acasă 😀
Ce a însemnat excursia cu autorulota în cifre?
Spre deosebire de anul trecut când am făcut record de kilometri și pași pentru că am vizitat foarte multe locuri faine, anul ăsta ne-am propus să petrecem mai mult timp în autorulotă decât prin muzee și ne-a cam ieșit.
Prin urmare, cifrele pentru o excursie de 5 nopți cu autorulota arată cam așa:
- 885 de kilometri
- 8 locuri vizitate
- 2 sesiuni de pescuit
- o noapte în camping și 4 off camping
- 746 de poze
- 1 pisic
- 1 răsărit
- 4 apusuri.
Iar costurile cam așa:
- 475 de euro închirierea autorulotei (95 euro/noapte cu asigurare și consumabile incluse + 500 de euro garanție pe care i-am recuperat a doua zi de la întoarcere).
- 395 de lei motorina.
- 150 de lei pescuitul.
- 50 de lei campingul la Colibița.
- + mâncare – o masă la restaurant la Lacul Roșu și de restul gătit în fiecare seară de către domnul soț, fie grătar, fie paste, fie cei mai buni burgeri. Eu am gătit cel mai des cafea și crenvurști 😀
În bagaje am avut cam ca anul trecut:
- așternuturi, perne și pilotă
- prosoape
- tigaie, oală, tacâmuri, farfurii, pahare, căni de cafea
- haine
- papuci
- cosmetice
- încărcătoare
- laptop
- litieră + jucării + boluri + mâncare de pisic + ham și lesă 😀
- de data asta am avut un invertor care ne-a fost de mare ajutor pentru fast charging la telefoane și laptop, prin urmare n-a fost nevoie să ne conectăm deloc la curent timp de 6 zile.
Care a fost traseul?
Mi-e greu spre imposibil să nu compar excursia de anul ăsta cu cea de anul trecut și o diferență mare vine din stabilirea traseului.
Nu zic că a fost mai bine într-un fel sau altul, ci doar că a fost diferit.
Dacă anul trecut știam foarte clar unde mergem, cum ajungem acolo, pe unde mergem, unde ne oprim și ce vedem, anul ăsta ne-am decis asupra primei destinații după ce am preluat autorulota 😀
Lacul Zetea
Am ales ca primă destinație Lacul Zetea pentru că părea să îndeplinească cu succes doleanțele ambelor părți – se putea pescui și zona e foarte faină.
Sunt cam 120 de kilometri din Brașov până la Camping Sâncel, acolo unde am campat în prima noapte. Campingul e închis însă, așa că ne-am ales un locșor mai retras și ne-am montat acolo, pe mine și Ozzy în rulotă și pe domnul soț cu undițele în lac.
E foarte fain locul, priveliștea de vis, poți închiria un caiac sau o barcă să te plimbi pe lac, poți chiar să te bălăcești dacă ești curajos pe vremea asta sau mergi pe timp de vară. În materie de pescuit înțeleg că nu e wow 😀
Inima lui Iisus
Ne-am hotărât ca a doua seară să ne-o petrecem la Inima lui Iisus, o statuie de 22 de metri construită din fier și oțel inoxidabil, care înăuntru are o scară interioară prin care poți urca până în capul statuii.
Sunt doar 36 de kilometri de la Zetea până la Lupeni, unde e statuia, dar emoții mai mari ca pe drumul pe care am mers de unde se cam termină civilizația și asfaltul până sus la statuie, nu cred că am mai avut.
Am văzut-o la un moment dat, mică de tot, în depărtare, în vârful dealului Gordon și m-am întrebat dacă om ajunge cu bine până acolo. We did!
Am campat fix la baza statuii, dimineața m-am trezit să fac poze la răsărit și după ce ne-am energizat cu niște cafea, am urcat până în vârf. Normal că m-am pisicit și n-am vrut să urc din prima, dar când am auzit că domnul soț e în vârf, lipsit de telefon cu care să poată surprinde frumusețile din jur, mi-am făcut curaj. A meritat!
Lacul Roșu și Bicaz
Drumul înapoi parcă n-a mai fost atât de dramatic și ne-am pornit spre Lacul Roșu și Bicaz, la pachet.
Recunosc că nu m-a dat pe spate Lacul Roșu. Poate că era aglomerat, poate pentru că eram într-o ședință când am ajuns și n-am intrat în vibe-ul locului, habar nu am. E drăguț, dar nu impresionant.
Am vrut să mâncăm o ciorbă aici, nu ne-a ieșit pentru că nu se servește ciorbă la terasă, așa că am ales amândoi ceva cu muuuultă brânză și ne-am pornit spre Bicaz.
Ne-am blocat când să mergem spre Poiana Largului, într-un loc foarte fain pe care-l descoperisem la Cezara și Bogdan de la JurnalDeRulotă.ro. Ne-am învârtit de vreo 3 ori prin zonă, până ne-am oprit într-un Petrom să alimentăm cu apă și am aflat de la nenea care ne-a ajutat de un loc foarte fain.
Mă uit acum în cronologia din maps și locul e marcat ca fiind Excelent view, iar eu nu pot fi decât de acord cu asta. Am ajuns la el mergând pe drumul proaspăt dat în folosință și foaaaarte fain din Parcul Național Ceahlău.
Deși am campat într-o curbă, într-o semi-parcare și ne-a cam bătut vântul, a fost minunat aici. Efectiv auzeai vântul bătând și în orice direcție te uitai era frumos tare.
Colibița
De dimineață se lăsase destul de frig și era plin de nori, așa că ne-am pornit spre Colibița, cu indicații prețioase tot de la Cezara, care mi-a povestit cum au fost experiențele lor cu autorulota în zonă.
Zonele prin care am trecut până să ajungem la Colibița sunt de vis și domnul soț zicea odată la câteva sate că aici, ba aici i-ar plăcea să avem o căsuță de vacanță 😀
Când am ajuns la Colibița am început să înțelegem de ce ne spunea Cezara că e frumos dar destul de complex să găsim un loc ok off camping acolo.
După ce ne-am învârtit de vreo două ori fără succes, ne-am oprit într-o parcare, ne-am pasat responsabilitatea luării unei decizii de la unul la altul vreo 10 minute și am ales să încercăm tocmai drumul cel mai rău din toate poveștile – pe partea dreaptă a lacului, cum te uiți de pe baraj.
Îngust, rău, neasfaltat, dar am ajuns cumva cumva la unul dintre campingurile pe care le găsisem pe hartă și ne-am parcat fix pe malul lacului.
Foarte frumoasă priveliștea și aici. Înțeleg că e supranumită marea de la munte zona asta, dar poate n-am ajuns noi fix în locul de unde i se trage numele 😀
Breaza
Am lenevit un pic la Colibița peste zi, la soare, apoi ne-am pornit spre Reghin, mai exact către o baltă de pescuit de la Breaza.
De aici am cumpărat pâinea care conținea suflet, apă și făină și am poposit pe balta unde domnul soț a prins al doilea cel mai mare pește din viața lui de pescar.
Nu sunt expertă nici în bălți și nici în pescuit, asta e clar. Locul e frumos, micuț, curat și îngrijit, însă pentru gustul meu și cum îmi imaginez eu că se desfășoară pescuitul, foarte aglomerat și muuuultă gălăgie.
Cum ne-am descurcat cu monsieur pussycat?
Cum să mergi cu pisicul cu autorulota? Asta mă întreba șeful meu când l-am anunțat că plecăm în concediu.
A fost destul de simplu – practic i-am luat tot ce are prin casă și le-am urcat în rulotă.
În primele două zile l-am ținut pe drum în ghiozdanul lui de transport, dar nu părea prea fericit. Apoi i-am pus hamul și o lesă retractabilă pe care o aveam de la Sophie și l-am lăsat să-și aleagă singur locul, cu condiția să nu-l deranjeze pe domnul soț la condus.
La un moment dat s-a prins că poate dormi și în mers pe bord, la fel cum dormea și noaptea, așa că s-a cocoțat acolo și a dormit, s-a spălat, a admirat peisajele, everything nice.
Trezitul la 5 cu motoarele turate la maxim s-a păstrat și aici, adică ne trezeam în fiecare dimineață cu el în pat, torcând în forță și cerșind atenție.
Am încercat să-l scoatem un pic și pe afară, tot cu ham și lesă, dar era destul de speriat și voia înapoi în rulotă. Asta doar ca să încerce să scape și să iasă, odată ce ajungea înăuntru.
Concluzii
De fiecare dată când mă întreabă cineva cum a fost, răspunsul e “Fain, da’ scurt! Prea scurt!” 😀
Până am reușit să ne obișnuim cu tot ce e de făcut într-o autorulotă, ne-am întors acasă și domnul soț s-a simțit iar ca un pui de Fred Flinstone când s-a așezat la volanul propriei mașini.
Cu siguranță e în plan să mai mergem, în aceeași formulă, că a fost funny și pozele cu Ozzy sunt super simpatice, așa mi s-a zis.
Din punct de vedere costuri, da, am fi putut sta și într-un hotel destul de fain cu aceiași bani, dar experiența n-ar fi fost aceeași, clar.
Poate mai prindem anul ăsta un weekend cu autorulota, așa că dacă aveți ceva sugestii de locuri magice care să îndeplinească condiția aia cu super priveliște și eventual și ceva fain de făcut pentru domnul soț, le așteptăm cu drag și interes!
Voi ați pleca cu autorulota? Unde? 😀
No Comments